într-o amnezie dulce
mă naşte
în asfinţitul pielii mele
plutesc în existenţă şi sfârşit
mă ard cu holograme
de nimbul ce-mi răsare din suspin
ani lumină mă divid în clipe de trăire
pierdut prin viaţa celui ce eram
şi-mi scriu
din amintiri imi scriu
să mă citesc din urmă
să mă consolez cu mine
de singurătatea
mâinilor mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu