Rosu

Ma asez pe prispa casei,imi mangai fruntea uda si oftez in sinea mea...Privesc in pagina alba si rece,patata cu stropi de ploaie cernuti prin firele parului.In juru-mi e tacere.Vad pasarile cum ma parasesc in zare,cerul plange de durere cautand printre cortinele de fum o raza de speranta.Buzele imi tremura sub apasarea fricii,frigul ma cuprinde ca o imbratisare a mortii,iar sufletu-mi e captiv in torace tinandu-se cu ultimele puteri de coastele insangerate.
Incerc sa-mi deschid pleoapele dar greutatea lor ma epuizeaza. Cenusa ma-nconjoara,ma poarta pe marginea unui vulcan gata sa erupa cu suflete pierdute.In aer simt mirosul mortii,pe colina zaresc un cimitir,au ramas doar crucile cazute si mormintele strivite de lacrimi.Ies in curte incercand sa ma resuscitez si sa ma trezesc din cosmarul asta care pare al naibii de real.Privesc in sus si ridic mainile...Mahnirea si regretul imi dau tarcoale ca niste rechini albi,gata sa atace o prada vulnerabila.Vechile rani par a se deschide,dor insuportabil iar sangele inghetat imi cotropeste trupul.Ma simt ca un vanat,ca un biet cerb care zace in ploaie,strapuns miseleste de sulita destinului.Acum vad totul in gri,sunt o biata vietate care nu se poate lupta cu umbre .Totul mi se naruie sub ochii plini de rosu,scene macabre danseaza in jurul meu.Sunt pierdut,ma transform in praf si ma las purtat de vant...

Intaia noapte

Iata-ma in fata multitudinii de taste si a unei provocari daca ii pot spune asa,tinand cont ca nu am mai asternut ganduri pe "hartie" de ceva amar de vreme.Degetele parca se misca haotic in speranta de a gasi literele potrivite si din cand in cand mai urca in crestetul capului pentru a mai castiga un ragaz in lupta cu ideile.:P

E noapte,ochii imi sunt obositi si imi joaca feste,cuvinte se desprind din monitor ca sunetele muzicale ale unei harpe fermecate.Ma simt ciudat,stau in intuneric si ma adun in fata ecranului in speranta de a scapa de fantasmele care imi cutremura mintea.Bataile inimii ating cote alarmante iar aerul devine intepator,sangele mi se transforma in acid sulfuric si simt cum imi topeste tesuturile.Incerc sa ma calmez,iau un pahar cu apa si privesc in el.Incep sa ma scufund ca si cum o entitate m-ar indemna sa las totul si sa merg acolo,jos,in abisul
mediocritatii si al lasitatii.Mintea-mi intra in moarte clinica,ratiunea imi joaca feste si ma simt coplesit de sentimentul ca ar putea fi ultima clipa pe care o mai traiesc in lumea asta rea,nedreapta si atat de transparenta.Ma simt revoltat...dar in acelasi timp impacat.
Lupta pentru supravietuire se duce pana in maduva oaselor,pana in cele mai ascunse refugii ale sufletului.Simt cum viata mea devine o clepsidra,iar nisipul se scurge putin cate putin.Trupul imi spune sa ma resemnez,sa-mi iau la revedere de la acest pamant,sa-mi imbratisez familia si prietenii pentru ultima oara,sa-i sarut cu dragoste pe fruntile incruntate si
sa le spun ca ii iubesc.Dar sufletul nu ma lasa...un strigat interior ma asurzeste,ca o goarna care cheama razboinicii la lupta,ca o lumanare aprinsa in cea mai intunecata grota,ca iubirea care contopeste si cel mai diabolic suflet.Doamne!!!Iubirea...
In momentul acela constientizez ca dorinta de a trai,de a impartasi cu altii lucrurile frumoase ale vietii,de a-i ridica pe cei "cazuti",de a iubi,de a fi iubit,de a dansa,de a canta,de a alerga descult pe camp,de a mirosi o floare,de a tine un fluture in palma,de a privi rasaritul,de a privi in stele,de a asculta Redemption Song:) nu imi permit sa cedez,sa imi intemnitez sufletul in Alcatrazul mintii...