Iata-ma in fata multitudinii de taste si a unei provocari daca ii pot spune asa,tinand cont ca nu am mai asternut ganduri pe "hartie" de ceva amar de vreme.Degetele parca se misca haotic in speranta de a gasi literele potrivite si din cand in cand mai urca in crestetul capului pentru a mai castiga un ragaz in lupta cu ideile.:P
E noapte,ochii imi sunt obositi si imi joaca feste,cuvinte se desprind din monitor ca sunetele muzicale ale unei harpe fermecate.Ma simt ciudat,stau in intuneric si ma adun in fata ecranului in speranta de a scapa de fantasmele care imi cutremura mintea.Bataile inimii ating cote alarmante iar aerul devine intepator,sangele mi se transforma in acid sulfuric si simt cum imi topeste tesuturile.Incerc sa ma calmez,iau un pahar cu apa si privesc in el.Incep sa ma scufund ca si cum o entitate m-ar indemna sa las totul si sa merg acolo,jos,in abisul
mediocritatii si al lasitatii.Mintea-mi intra in moarte clinica,ratiunea imi joaca feste si ma simt coplesit de sentimentul ca ar putea fi ultima clipa pe care o mai traiesc in lumea asta rea,nedreapta si atat de transparenta.Ma simt revoltat...dar in acelasi timp impacat.
Lupta pentru supravietuire se duce pana in maduva oaselor,pana in cele mai ascunse refugii ale sufletului.Simt cum viata mea devine o clepsidra,iar nisipul se scurge putin cate putin.Trupul imi spune sa ma resemnez,sa-mi iau la revedere de la acest pamant,sa-mi imbratisez familia si prietenii pentru ultima oara,sa-i sarut cu dragoste pe fruntile incruntate si
sa le spun ca ii iubesc.Dar sufletul nu ma lasa...un strigat interior ma asurzeste,ca o goarna care cheama razboinicii la lupta,ca o lumanare aprinsa in cea mai intunecata grota,ca iubirea care contopeste si cel mai diabolic suflet.Doamne!!!Iubirea...
In momentul acela constientizez ca dorinta de a trai,de a impartasi cu altii lucrurile frumoase ale vietii,de a-i ridica pe cei "cazuti",de a iubi,de a fi iubit,de a dansa,de a canta,de a alerga descult pe camp,de a mirosi o floare,de a tine un fluture in palma,de a privi rasaritul,de a privi in stele,de a asculta Redemption Song:) nu imi permit sa cedez,sa imi intemnitez sufletul in Alcatrazul mintii...
mediocritatii si al lasitatii.Mintea-mi intra in moarte clinica,ratiunea imi joaca feste si ma simt coplesit de sentimentul ca ar putea fi ultima clipa pe care o mai traiesc in lumea asta rea,nedreapta si atat de transparenta.Ma simt revoltat...dar in acelasi timp impacat.
Lupta pentru supravietuire se duce pana in maduva oaselor,pana in cele mai ascunse refugii ale sufletului.Simt cum viata mea devine o clepsidra,iar nisipul se scurge putin cate putin.Trupul imi spune sa ma resemnez,sa-mi iau la revedere de la acest pamant,sa-mi imbratisez familia si prietenii pentru ultima oara,sa-i sarut cu dragoste pe fruntile incruntate si
sa le spun ca ii iubesc.Dar sufletul nu ma lasa...un strigat interior ma asurzeste,ca o goarna care cheama razboinicii la lupta,ca o lumanare aprinsa in cea mai intunecata grota,ca iubirea care contopeste si cel mai diabolic suflet.Doamne!!!Iubirea...
In momentul acela constientizez ca dorinta de a trai,de a impartasi cu altii lucrurile frumoase ale vietii,de a-i ridica pe cei "cazuti",de a iubi,de a fi iubit,de a dansa,de a canta,de a alerga descult pe camp,de a mirosi o floare,de a tine un fluture in palma,de a privi rasaritul,de a privi in stele,de a asculta Redemption Song:) nu imi permit sa cedez,sa imi intemnitez sufletul in Alcatrazul mintii...
