Rosu

Ma asez pe prispa casei,imi mangai fruntea uda si oftez in sinea mea...Privesc in pagina alba si rece,patata cu stropi de ploaie cernuti prin firele parului.In juru-mi e tacere.Vad pasarile cum ma parasesc in zare,cerul plange de durere cautand printre cortinele de fum o raza de speranta.Buzele imi tremura sub apasarea fricii,frigul ma cuprinde ca o imbratisare a mortii,iar sufletu-mi e captiv in torace tinandu-se cu ultimele puteri de coastele insangerate.
Incerc sa-mi deschid pleoapele dar greutatea lor ma epuizeaza. Cenusa ma-nconjoara,ma poarta pe marginea unui vulcan gata sa erupa cu suflete pierdute.In aer simt mirosul mortii,pe colina zaresc un cimitir,au ramas doar crucile cazute si mormintele strivite de lacrimi.Ies in curte incercand sa ma resuscitez si sa ma trezesc din cosmarul asta care pare al naibii de real.Privesc in sus si ridic mainile...Mahnirea si regretul imi dau tarcoale ca niste rechini albi,gata sa atace o prada vulnerabila.Vechile rani par a se deschide,dor insuportabil iar sangele inghetat imi cotropeste trupul.Ma simt ca un vanat,ca un biet cerb care zace in ploaie,strapuns miseleste de sulita destinului.Acum vad totul in gri,sunt o biata vietate care nu se poate lupta cu umbre .Totul mi se naruie sub ochii plini de rosu,scene macabre danseaza in jurul meu.Sunt pierdut,ma transform in praf si ma las purtat de vant...