André Gide, Les nourritures terrestres (1917): „...Şi după ce mă vei fi citit, aruncă această carte – şi pleacă. Aş vrea ca ea să-ţi trezească dorinţa de a pleca, de a pleca de oriunde, din oraşul tău, din familia ta, din odaia ta, din cugetul tău. Nu lua cartea mea cu tine (...). Cartea mea să te înveţe să te ocupi mai mult de tine decît de ea, apoi de tot restul mai mult decît de tine“.