Uite, draga mea, e soare în inimile noastre. Cerul ne binecuvântează, simţim alinarea vieţii prin zâmbete şi inspiraţii adânci. Ce poate fi mai frumos şi liniştitor decât să respiri, să tragi în piept tot parfumul lumii şi să-l expiri în şoaptă pe o floare?
Răsăritul e aproape şi timpul care ne-a rămas poate fi o păpădie pe câmpul plin de frunze veştejite, cine ştie când ne vom mai revedea. Deşi simt vântul cum îmi rupe cu fiecare strigare câte o pană de pe omoplaţi, simt cum sărutarea ta mi-o înlocuieşte. M-aş transforma probabil într-un înaripat nemuritor, regenerabil prin însăşi suflarea ta. Of!!! De ce apune şi răsare în pustiu? Căror teorii emise de filosofi ai pământului li se datorează oglindirea noastră din cer şi în acelaşi timp, căderea noastră din frumos?
Ne visăm zei şi privim lumea din cer, observăm mici puncte care se agită ca spicele de grâu. Uităm că am fost nişte furnici, am fost spice ca şi ei şi am supravieţuit recoltei. Acum, în paradoxul cărnii nostre ne închipuim perfecţi, sculpturi invidiate chiar de Venus. A fi nemuritor
e egoism, e renegarea spiritului uman şi a eului care speră la o izbăvire. Aruncăm fulgere ale iubirii, suntem guvernatorii edificiului numit Armonie, vrem să fim altruişti cu acele spice, să le împărtăşim înţelepciunea nostră şi modul nostru "sănătos" de a trăi fiecare clipită. Dar spune-mi,
prea frumoasă elfă, cum să-i iubim pe alţii când ne adorăm atât de mult pe noi? De ce să călcăm o petală, dacă în ea ne regăsim simţămintele pierdute?
Cred că ne e teamă să simţim din nou aerul imprevizibil al lumii, de a ţine de mână riscul şi de a ne arunca în cascada cu etici. Să mergem împreună şi să-i învăţăm să privească, să îi învăţăm să iubească aşa cum am făcut-o noi chiar pe acest tărâm. Speranţa nu se pierde, o pot vedea în ochii lor, să venim atunci cu un ulcior şi să le udăm rădăcina ce încă cere afecţiune. Coboară, coboară acum şi nu iţi pierde rânduirea, nu te lăsa purtată de iluzia idealului orbesc...
Supravieţuind recoltei, ne întoarcem în recoltă!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Ai scrijelit pe raboj cuvinte de o sensibilitate mirobolanta... esti un baiat frumos pe dinauntru si poate ca si in exterior,tin sa iti spun ca ma regasesc in randurile scrise de tine... Mult noroc in completarea cartii pe care fiecare din noi o scriem asa cum ne dorim.Iti doresc din tot sufletul sa intalnesti personaje care sa'ti inspire viata in cel mai frumos mod cu putinta.
Trimiteți un comentariu